Academia lui Platon

Platon s-a nascut la Atena in anul 427 inainte de Hristos, intr-o familie bogata, avand printre inaintasii genealogigi pe stralucitul legiuitor, Solon si pe aristrocratul Cristias, un politic atras de filozofie si poezie.

Marele filozof al antichitatii a beneficiat de o educatie aleas careia i s-a adaugat un talent literar exceptional. La 20 de ani dupa ce are prilejul sa il asculte pe Socrate, se spune ca si-ar fi ars scrierile, devenind discipolul cugetatorului care l-a fascinat si care mai tarziu va fi personajul cel mai remarcabil al dialogurilor sale.

Filozoful isi va edifica opera de geniu arhitectural al reflectarii asupra conditiei umane, transferand aspiratiile in lumea ideilor eterne guvernate de binele suprem. Cand a incercat sa aaplice modeluls au de conducere in societate Platon a avut dezamagiri foarte mari.

In anul 388 inaintea erei noastre filozoful face prima sa calatorie la Siracuza in Sicilia cu pretextul ca vrea sa cunoasca insula si vrea sa vada craterele Etnei, de fapt invitat la curtea tiranului Dionysios  intai cel batran, care nutrea admiratia pentru el si arata interesa pentru ideile despre conducerea unui stat.

Dar ganditorului ii lipseste abilitatea curteanului si nu il menajeaza deloc sensibilitatea lui Dionysios intai cel batran. Intr-o discutie sustine argumentat ca nu numai interesul stapanului este important, ceea ce atrage admonestarea gazdei: „vorbesti ca un flecar Batran”.

Replica lui Platon nu intarzie catre Dionysios: „iar tu ca un tiran”. Pentru aceats indrazneala a fost vandut ca sclav in Egina aflata in razboi cu Atena. Acolo este cumparat de filozoful Annikeres care il va duce la Atena. Prietenii lui Platon au oferit salvatorului banii dati pentru el dar acesta a refuzat. Atunci cu suma respectiva a fost cumoarat terenul unei gradini care purta numle unui erou: Academos. Aici, functiona un gimnaziu de exercitii fizice. In acest loc Platon a intemeiat scoala sa filozofica numita Academia.

Dumbrava cu gradini umbroase care se intindea pana in malurile Kephisului, aleile, care strabateau pajistele, copacii uriasi, constituiau un cadru minunat pentru reflectie, pentru dicutii, pentru prelegeri, pentru intruniri literare. Academia era un spatiu cu banci de piatra, domina de scaunul mai inal al magstratului. Aici alocuit Platon pana la moarte (anul 347 i. Hr) si tot aici a facut publica filozofia vorbind numerosilor discipoli despre doctrina ideilor pastrand neconsolat gustul amar al esecului de punere in practica a conceptiilor despre conducerea unui stat.

„A fost inmormantat in academie unde si-a petrecut cea mai mare parte a vietii lui consacrata filozofiei”.

Academia lui Platon este punctul de plecare pe drumul trumfal al unei institutii de prima reprezentare dintr-un stat. Prin extindere se aplica locurilor si grupurilor de oameni care incearca sa traiasca sa cerceteze si sa creeze, in spiritul generos al cunoasterii.