Un pisic mic mic

Azi mi-a adus ploaia si vantul un pisic mic in casa. Bine, nu vremea l-a adus, ci prietenul meu. A fost cel mai frumos cadou pe care l-am putut primi vreodata, m-am trezit cu amandoi in usa, unul mai infrigurat ca altul. Tot vorbeam de ceva vreme sa adoptam un pisic insa parca prea amanam momentul.

In cele din urma iata ca am reusit sa facem pasul si cum se spune ca tot ce-i al tau e cel mai frumos, asa e si motaniciu nostru. E de pe strada, ceea ce ma face sa ma gandesc ca i-am facut un bine, desi mi-e mila de animale crescute in casa, in captivitate, dar la urma urmei daca pui in balanta binele si raul cred ca tot mai castigat iese animalul.

Un pisic cel putin daca il tii in casa eu tind sa cred ca are parte numai de fericire. Adica ii dai mancarem, nu mai trebuie sa fuga de caini, il tii la caldura, nu mai trebuie sa stea in  ploaie si multe altele. Pisicul meu are fata de Albastru Rusesc si chiar cred ca e de rasa la urma urmei ca prea bine seamana cu un astfel de exemplar. I-am dat numele Yuri si ma gandesc ca ar trebui sa fac bine sa-l duc curand si la medic. Nu de alta dar vine gerul si ar fi pacat sa nu il ingrijesc de pe acum.

Cred ca toti ar trebui sa adoptam cate o pisica de pe strada sau cel putin sa le avem grija. Au atat de multe de daruit incat ti-ar putea umple intreaga viata. Eu cel putin am avut noroc numai de pisici ascultatoare. Stau si ma minunez ca si faptura asta recent adoptata pe care o voi tine toata viata are un bun simt incredibil, isi face nevoile la litiera si nici macar nu a fost nevoie sa ma chinui prea mult.