Ganduri negre

Stau pe malul apei fara nici un rost. Nu-mi amintesc cum am ajuns acolo, de ce sint acolo sau ce intentionez sa fac. Probabil ca m-am gindit la ceva rau, fiindca ( imi trece prin cap!) de bine nu merge nimeni pe malul riului, unde este apa mai adinca. Sigur e ceva legat de serviciu, de banii pe care i-am sustras ( ca imprumut, bineinteles!), de controlul care se apropie si de altele. S-au adunat cam multe si nu prea am solutii rapide ( n+am stofa de prestatigitator! ), inaintea controlului financiar (o pacoste pe capul omului! ). In cel mai fericit caz imi pierd slujba, imi pun sechestru pe casa ( doar am girat cu ea! ), mai este insa si varianta cealalta, sa ma inchida vreo zece ani, sa-mi ia casa si banii din cont, fir-ar dracului! Si eu ce fac? Stau acolo, pe malul apei, ca prostul, si reflectez la nemurirea sufletului. Nu spun nimanui ca banii au fost „imprumutati” tot pentru ei, am facut plati restante ( unui prieten, este adevarat!). Asa ceva nu se face, stiu ( nici pentru mama!), dar fata de Constantin aveam o obligatie imposibil de refuzat. Imi oferise un sejur in Cipru, masina si alte daraveli. Cum naiba sa nu-i intorc serviciul printr-un gest elegant ( de fapt, ii plateam un serviciu facut pe banii lui, reparind o intirziere datorata exclusiv sefului, care nu-l agrea deloc!). Daca ma arunc in apa n-am rezolvat nimic. Vor crede ca sint vinovat. Daca ma intorc acolo, exista o sansa dintr-o suta sa fiu ascultat, dar exista si probabilitatea ( de 99%!) sa fiu arestat. Un lucru insa devine din ce in ce mai clar. Trebuie sa plec de pe malul apei si sa iau viata in piept. Sa-mi evaluez sansele. Cite or fi !